Menu
Rubrica de lectura - care dintre cele 3 titluri te atrage cel mai mult?

Rubrica de lectura - care dintre cele 3 titluri te atrage cel mai mult?

Luna aceasta am acordat mai mult timp cititului. Am „deschis” cel puţin trei cărţi pe care dorim să le menţionă în rubrica de lectură a lunii martie. Prima dintre ele este “ABC-ul psihopatului de succes”

(Kevin Dutton & Andy McNab). A fost citită din scoarţă în scoarţă, însă fără să lase urme adânci pe lista noastră de lectură (pentru noi). Totuși, am extras o învăţătură care ni se pare foarte potrivită în timpurile pe care le trăim: “Trăiește momentul prezent”. La momentul acesta ne focusam pe fiecare moment, astfel încât să ne abatem gândurile și temerile legate de viitorul incert (funcționează pentru noi, poate și pentru voi, sau poate nu). Apoi, am citit cartea lui Matt Haig “Gânduri de pe o planetă nervoasă”. Cum să rămânem oameni într-o lume tehnologizată?” Ni s-a părut o întrebare foarte bună, așa ca am decis să inspectăm problema, mai ales că pentru luna martie ne-am propus să aflăm mai multe despre “efectele tehnologiei asupra creierului”. Autorul își expune propriile trăiri, parcurs pe care l-am găsit curajos, în raport cu lumea tehnologizată. Prezentarea și scriitura ne-a plăcut. O considerăm o lectură ușoară și potrivită pentru cei care se întreabă cum ne transformăm social în era Facebook, Instagram, Tik Tok, E-mail, Twiteer, etc. Puteţi să găsiţi în această carte sfaturi mici, dar cu efecte măreţe asupra minţii, toate compilate, în ceea ce pare, un mic ghid de supravieţuire.


Pentru interesaţii de știință, neuroștiinţă și detalii “tehnice” cu privire la creier, neuroni, sinapse și alte componente ale celui mai complex și dinamic organ uman – creierul, vă invităm să citiţi “Demenţa Digitală. Cum ne tulbură mintea noile tehnologii” (Manfred Spitzer). O lectură foarte bine documentată, cu o bibliografie impresionantă și cu un conţinut ce ridică multe semne de întrebare și tot atâtea semne de exclamaţie. Până reușiţi să vă procuraţi cartea, am extras noi o serie de informaţii foarte interesante.

  • „Una dintre cele mai importante descoperiri din domeniul neurobiologiei este faptul că creierul se modifică permanent prin folosirea lui. Percepția, gândirea, trăirea, simțirea și acțiunea, toate acestea lasă în urmă așa-numitele “urme mnemonice”.
  • „Știați că (nici noi nu știam) taximetriștii din Londra trebuie să cunoască un labirint de 25 000 de străzi, pieţe și alte locuri, iar licenţa li se acordă după o formare ce durează 2-4 ani? Tocmai pentru că învaţă cum să se descurce în orașul lor, volumul unei părţi din creier – hipocampul – crește”. Cum putem noi astăzi să facem lucrul acesta când aproape toţi conducătorii auto sunt dotaţi cu un GPS?
  • „Pacienţii oncologici care trec prin chimioterapie primesc medicamente foarte puternice ce inhibă crearea celulelor nervoase noi. In limbajul clinic se folosește expresia “chimio-creier” pentru a indica tulburările de memorie, de vorbire, scăderea capacităţii de concentrare, dificultăţi cu învăţarea și probleme la confruntarea cu situaţii mai complexe”.
  • „Folosirea intensă a reţelelor sociale online reduce nu numai numărul prieteniilor reale, ci și competenţa socială; zonele cerebrale responsabile pentru aceasta se atrofiază (cei mai afectaţi fiind cei care și-au creat încă de la bun început o reţea de prieteni prin internet).”
  • „Media influenţează greutatea persoanelor/ mai ales a celor mici prin numeroasele reclame ce prezintă produse nesănătoase. Având în vedere numărul de ore petrecut la televizor, în SUA, copiii sub 5 ani văd anual peste 4000 de reclame la alimente nesănătoase. In Suedia este interzisă orice reclamă care este adresată copiilor. Efectele obezităţii sunt mult discutate, dar pot ajunge pana la probleme psihice. Așadar, televiziunea îngrașă”. Ne întrebăm oare câte reclame văd anual micuţii români.
  • „Prea mult televizor la vârsta grădiniței scade nivelul de educație al oamenilor pe termen lung”.
  • „Antrenamentul cu feţele din mediul nostru european face ca, pentru noi, japonezii să arate toţi la fel. Iar pentru japonezi, noi, europenii, arătăm cam la fel. Procesele cognitive din copilărie ne-au făcut să ne specializăm în recunoașterea chipurilor pe care le-am văzut frecvent.”
  • „Consumul activ sau pasiv de violenţă fictivă duce la o desensibilizare măsurabilă faţă de lumea reală. Acest lucru se traduce printr-o slabă disponibilitate de a ajuta semenii”.


Punctele prezentate mai sus reprezintă o mică parte din ce are de oferit această carte. O recomandăm tuturor, dar mai ales părinţilor. Apropo?! Voi cât timp petreceți pe reţelele de socializare, privind la televizor sau “în compania” altor gadget-uri? Sunteţi pro sau contra digitalizării educaţiei?

Last modified onTuesday, 31 March 2020 19:24
Rate this item
(1 Vote)

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.

back to top